Decizia CCR nr. 630/2019Punctul 22

22. În continuare, Curtea reține că sediul materiei privind autorizarea măsurilor de supraveghere tehnică îl constituie dispozițiile art. 138-141 din Codul de procedură penală. Dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) -j) din Codul de procedură penală reglementează, limitativ, metodele speciale de supraveghere sau cercetare. Dintre acestea, constituie metode speciale de supraveghere tehnică cele prevăzute la lit. a) -e) ale acestui articol, respectiv: interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță; accesul la un sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fotografiere; localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane. Totodată, în art. 138 alin. (2) , (3) , (6) , (7) și (9) din același act normativ se arată ce se înțelege prin „interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare“, „accesul la un sistem informatic“, „supraveghere video, audio sau prin fotografiere“, „localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice“, respectiv „obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane“. Art. 139 alin. (1) lit. a) -c) din Codul de procedură penală prevede că supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi și libertăți, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la alin. (2) al art. 139; măsura este proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, date fiind particularitățile cauzei, importanța informațiilor ori a probelor ce urmează a fi obținute sau gravitatea infracțiunii; probele nu ar putea fi obținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune dificultăți deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranța persoanelor sau a unor bunuri de valoare. ...