Decizia CCR nr. 664/2019Punctul 18

18. Raportat la criticile formulate din prisma reglementării anterioare cuprinse în art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea Constituțională constată că prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, s-a statuat că „interesul organelor fiscale de aducere la cunoștința contribuabilului a existenței unei obligații fiscale al cărei creditor este însuși statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată prin modalități care să asigure aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului despre existența unor obligații fiscale în sarcina sa“. Curtea a mai reținut, prin decizia precitată, că „în art. 44 alin. (2) lit. a) -d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, legiuitorul a stabilit modalitățile prin care pot fi comunicate actele administrative fiscale, și anume: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate“. ...