Decizia CCR nr. 685/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) și (4) , precum și celor ale art. 20 prin raportare la dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată că sunt judecători în cadrul unei instanțe judecătorești și, totodată, cadre universitare cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în cadrul unei universități. Funcția de bază este, în temeiul art. 103 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cea de judecător, neputând opta ca norma de bază să fie cea de la instituția de învățământ superior. Prin urmare, ca efect al dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora în situația cumulului de funcții indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor se acordă, la cerere, numai de către angajatorul unde beneficiarul are funcția de bază declarată, autorilor excepției nu li se acordă această indemnizație și pentru activitatea desfășurată în calitatea de cadre universitare. Or, autorii excepției consideră că toți cei care dețin titlul științific de doctor și își desfășoară activitatea pentru care dețin acest titlu trebuie să beneficieze de acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor, indiferent de numărul de locuri de muncă în sectorul public. În caz contrar, se consideră discriminați, întrucât sunt remunerați mai puțin decât cadrele universitare care desfășoară aceeași activitate. ...