Decizia CCR nr. 779/2019Punctul 7

7. Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că textul legal criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate, „pentru simplul motiv că acestea nu vizează taxe sau impozite prin care cetățenii sunt îndatorați să contribuie la cheltuielile publice, ci despăgubiri pentru neîndeplinirea unor obligații contractuale“. Instanța arată în acest sens că dobânzile instituite prin dispozițiile art. 42 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 nu sunt aferente unor creanțe fiscale, ci unor creanțe bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Distincția dintre cele două tipuri de creanțe „rezultă în mod neechivoc din cuprinsul dispozițiilor art. 2 pct. 7, 10, 11 și 12 din Codul de procedură fiscală“, iar „numai determinarea creanțelor fiscale (principale și accesorii) este supusă principiului constituțional consacrat de art. 56, neexistând niciun temei pentru a extinde incidența acestuia și în cazul creanțelor bugetare, indiferent de proveniența lor“. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. ...