Decizia CCR nr. 769/2019Punctul 21

21. În ceea ce privește comparația pe care autorul excepției o realizează între normele vechiului și noului Cod penal, neclaritatea dedusă din această comparație și referirile la raționamentul și soluția instanței de judecată învestită cu soluționarea cauzei, Curtea constată că excedează controlului de constituționalitate. Pe de o parte, aceste critici se bazează pe o analiză comparată a mai multor texte legale, or, Curtea Constituțională a statuat constant că nu se poate pronunța asupra neconcordanțelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înțelesului dispozițiilor legale criticate în raport cu prevederile și principiile constituționale. De exemplu, prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, și Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, Curtea a reținut că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. De aceea, o astfel de situație nu constituie un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituționalitatea prevederilor criticate, ci o eventuală contrarietate între norme legale din același domeniu sau din domenii pe care autorul excepției de neconstituționalitate le apreciază ca fiind similare. Or, coordonarea legislației în vigoare, sub aspectele menționate, este de competența autorității legiuitoare. Pe de altă parte, aspectele relevate intră în competența instanțelor de judecată. Textele criticate sunt suficient de clare, sens în care încadrarea juridică a faptei comise și eventual condamnarea în baza acestora pot fi înțelese de persoana interesată, apelând la sfatul unui specialist, și constituie aspecte ce intră în atributul exclusiv al instanțelor de judecată. Mecanismul care asigură funcționarea unor argumente juridice, ordinea în care acestea devin eficiente și efectele pe care le au constituie acea parte care ține de punerea în practică a sistemului teoretic și vizează lato sensu interpretarea și aplicarea legii în cauzele concrete supuse judecății instanțelor. ...