Decizia CCR nr. 802/2019Punctul 13

13. Se mai susține că legiuitorul a instituit competențe specifice și diferite pentru Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție, urmărindu-se eliminarea posibilității pronunțării unor hotărâri contradictorii și respectarea, deopotrivă, a deciziilor pronunțate. În speță, se pune problema distincțiilor dintre efectele juridice ale deciziilor celor două instanțe, precum și a temeiului de drept care fundamentează preeminența uneia sau alteia dintre deciziile contrare. În acest sens se mai arată că, prin pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța supremă poate analiza doar prevederi legale, fiind exclus controlul, pe această cale, a unei decizii a Curții Constituționale, autoritate publică distinctă de puterea judecătorească, reglementată printrun titlu distinct din Constituție. Cu alte cuvinte, competența diferită a celor două instanțe, stabilită de legiuitorul constituant și dezvoltată prin norme infraconstituționale, elimină riscul soluțiilor contradictorii și asigură respectarea, deopotrivă, a deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii și în pronunțarea hotărârilor prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, precum și deciziile nr. 847 din 8 iulie 2008, nr. 833 din 26 mai 2009 sau nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009. În acest mod sunt încălcate principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și al efectelor obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale. ...