Decizia CCR nr. 804/2019Punctul 12

12. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile care stabilesc procedura executării silite în materia creanțelor bugetare sunt constituționale, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale cu privire la executarea silită a creanțelor fiscale, pornită și desfășurată de către organele fiscale fără încuviințarea altor organe ale statului, respectiv a instanței de judecată, spre deosebire de executarea silită în dreptul comun. Astfel, normele juridice privind administrarea creanțelor fiscale sunt derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Codul de procedură civilă, fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant, context în care Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, invocată în susținerea excepției de neconstituționalitate, este irelevantă, câtă vreme prevederile criticate reglementează executarea silită a creanțelor fiscale. În ceea ce privește critica referitoare la lipsa de claritate a prevederilor Codului de procedură fiscală ce conțin sintagma „spațiul minim locuit de debitor“, se arată că aceasta se referă la spațiul minim locuit de debitor și familia sa stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare, iar sediul materiei îl reprezintă Legea locuinței nr. 114/1996, care conține „exigențele minimale pentru locuințe“, prin care sunt stabilite cerințe minimale și suprafețe minimale. Prin urmare, se apreciază că textul criticat nu contravine regulilor privind calitatea legii, context în care se arată că accesul liber la justiție nu este incident la acest punct de critică. ...