Decizia CCR nr. 5/2020Punctul 7

7. În concret, se arată că, la secțiunea a 5-a din expunerea de motive la proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2011 (PL-x nr. 187/2011), finalizat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 190/2013, se apreciază că „actul normativ contribuie la corecta aplicare a Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului și Directiva 85/337/CEE a Consiliului privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, prin eliminarea posibilităților de elaborare a planurilor de urbanism de intrare în legalitate pentru care nu mai este posibilă evaluarea de mediu“. Directiva 85/337/CEE a Consiliului privește obligația statelor membre de a „adopta toate măsurile necesare, înaintea autorizării, pentru a se asigura că proiectele care pot avea efecte importante asupra mediului, prin natura, mărimea sau localizarea lor, inter alia, constituie obiectul unei evaluări a efectelor lor“. Conform anexelor la Directivă, proiectele vizate de aceasta sunt proiecte majore de industrie sau infrastructură, ce pot avea un puternic impact asupra mediului (de exemplu rafinării, termocentrale, uzine, instalații chimice, autostrăzi, porturi comerciale etc. - anexa I, sau proiecte din sectoarele agricultură, industria extractivă, industria energetică, prelucrarea metalelor, fabricarea sticlei etc. -anexa II), ceea ce justifică o eventuală măsură a legiuitorului român de a menține în afara sferei legalității autorizării astfel de proiecte care nu au beneficiat de o evaluare de mediu la nivelul impus de această directivă. ...