Decizia CCR nr. 119/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 46 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că permit disjungerea și în cazul unității infracționale, legale sau naturale sau în situația cauzelor de indivizibilitate determinată de participația penală generatoare de solidaritate procesuală. Se susține că o astfel de soluție este de natură a încălca principiul legalității procesului penal, contrar scopului legal al unei disjungeri, cu consecințe negative asupra bunei desfășurări a procesului penal. Se arată că formularea foarte generală a textului criticat permite disjungerea cauzei chiar și în situații de solidaritate procesuală, în care indivizibilitatea își are izvorul în aceeași infracțiune. Se susține că același caracter de generalitate a dispozițiilor art. 46 din Codul de procedură penală a condus în practică la ignorarea de către organele de urmărire penală a caracterului indivizibil al unor fapte și la disjungerea arbitrară a unor cauze. Se arată că, prin astfel de soluții de disjungere, a fost schimbată competența materială, teritorială și după calitatea persoanei, au fost adoptate soluții diferite în cazul unor participații penale identice și au fost folosite probe din proceduri necontradictorii în cauzele disjunse, aspecte prin care a fost încălcat principiul legalității procesului penal și principiile constituționale referitoare la realizarea instrucției penale, respectiv dreptul la un proces echitabil, principiul stabilirii adevărului, contradictorialitatea procedurilor judiciare și respectarea prezumției de nevinovăție. ...