Decizia CCR nr. 160/2020Punctul 12

12. În continuare, arată că dispozițiile art. 595 și ale art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 381 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 28 iulie 2015, și Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016, instanța de control constituțional respingând, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate. Curtea a observat că procedura contestației la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Astfel, procedura contestației la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau a plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii. Totodată, Curtea a reținut că din prevederile constituționale ale art. 124 alin. (2) , potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“, precum și ale art. 126 alin. (1) , potrivit cărora „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“, se desprinde principiul plenitudinii de jurisdicție a instanțelor judecătorești. Acesta presupune, printre altele, că instanțele judecătorești sunt îndreptățite să judece orice pricini sau toate litigiile de o anumită categorie, cu excepția acelora date, prin dispoziții legale exprese, în competența altor instanțe sau organe. Astfel, în exercitarea competenței sale constituționale, legiuitorul a statuat că aplicarea dispozițiilor art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, inclusiv în situația în care hotărârea în primă instanță a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanța de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenție. În același sens sunt și dispozițiile art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală, care reglementează competența de soluționare a contestației la executare întemeiată pe cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) , b) și d) din Codul de procedură penală de către instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) și (6) din același act normativ. ...