Decizia CCR nr. 213/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 222 alin. (1) și ale art. 226 alin. (2) din Codul de procedură penală, care nu permit luarea în considerare a duratei privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu pentru calculul duratei de 30 de zile privind luarea măsurii arestării preventive (sau invers) în cursul urmăririi penale, sunt neconstituționale în raport cu art. 23 alin. (2) din Constituție. Susține că singura concluzie logică este că durata celor 30 de zile pentru care poate fi luată măsura arestării preventive coincide cu aceeași durată de 30 de zile ce poate fi luată în cazul arestului la domiciliu, neputându-se depăși acest termen de 30 de zile în nicio împrejurare, nepermițându-se cumulul aritmetic al celor două măsuri identice ca natură și efect restrictiv. Invocă, în acest sens, considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 740 din 3 noiembrie 2015, potrivit cărora, „din perspectiva naturii/substanței, măsura preventivă a arestului la domiciliu este similară cu cea a arestului preventiv“. ...