Decizia CCR nr. 250/2020Punctul 16

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 80 alin. (1) frazele a doua și a treia din Codul de procedură penală - care vizează desemnarea de către procuror sau instanța de judecată a unui avocat din oficiu pentru a reprezenta interesele persoanelor vătămate care nu au interese contrarii și care nu și-au desemnat un reprezentant comun - nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția, întrucât cauza se află în faza de cameră preliminară, iar această fază a procesului penal nu intră în sfera de aplicabilitate a textului de lege criticat, care se referă în mod expres doar la faza de urmărire penală și la cea de judecată. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]“. ...