Decizia CCR nr. 320/2020Punctul 17

17. Așa fiind, împrejurarea că instanța judecătorească învestită cu soluționarea căii de atac formulate împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură, cu consecința eliberării din funcție a judecătorului sau procurorului, nu are posibilitatea de a analiza, separat de fondul cauzei care privește temeinicia sau/și legalitatea sancțiunii disciplinare aplicate, temeinicia suspendării raportului de serviciu, ci doar de a constata că această măsură decurge din lege, fiind incidentă ope legis, nu împietează asupra liberului acces la justiție sau dreptului la apărare al magistratului. O astfel de soluție legislativă este justificată de activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, nefiind permis ca un judecător sau procuror împotriva căruia s-a dispus măsura disciplinară a excluderii din magistratură de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (organism care, așa cum s-a demonstrat în prealabil, se bucură de garanțiile unei tribunal imparțial) să își mai poată îndeplini aceste activități până la data la care o instanță judecătorească nu stabilește, în mod definitiv, caracterul nelegal sau netemeinic al măsurii disciplinare dispuse. ...