Decizia CCR nr. 298/2020Punctul 25

25. Cu privire la critica potrivit căreia textul criticat este neconstituțional întrucât, în ipoteza respingerii cererii de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală, nu îl obligă pe judecător să indice procurorului ce probatoriu trebuie să administreze, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. În acest sens, Curtea reține că, din interpretarea prevederilor art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală în ansamblul instituției renunțării la urmărire penală, în ipoteza analizată, judecătorul de cameră desființează soluția de renunțare la urmărire penală și trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală, ca urmare a constatării că există un interes public în urmărirea faptei. Cu toate acestea, începerea sau completarea urmăririi penale presupune desfășurarea acestei etape procesuale de către organele de urmărire penală, în sensul realizării unor activități de cercetare penală care să aibă ca rezultat strângerea și administrarea de probe sau de noi probe, în scopul trimiterii în judecată. Așa fiind, cunoașterea de către judecătorul de cameră preliminară, la momentul pronunțării soluției prevăzute la art. 318 alin. (15) lit. a) din Codul de procedură penală, a probelor necesare, ce urmează a fi administrate după trimiterea cauzei la procuror, este, practic, imposibilă, acestea urmând a fi rezultatul activității de cercetare penală ce urmează a fi efectuată. Mai mult, conform art. 56 alin. (1) din Codul de procedură penală, activitatea de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale este condusă și controlată de către procuror, acesta supraveghind ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea legii. Prin urmare, soluția juridică analizată, care nu îl obligă pe judecătorul de cameră preliminară ca, în ipoteza prevăzută la art. 318 alin. (15) lit. a) din Codul de procedură penală, să indice probele ce urmează a fi administrate ca urmare a trimiterii cauzei la procuror, este în acord cu natura și caracteristicile etapei urmăririi penale, textul criticat nefiind contrar dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) . ...