Decizia CCR nr. 301/2020Punctul 23

23. Codul de procedură penală din 1968 prevedea, la art. 346, obligativitatea soluționării acțiunii civile de către instanța penală și pronunțarea instanței penale, prin sentința referitoare la soluționarea acțiunii penale și asupra acțiunii civile, excepție făcând cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. b) , f) și j) din același cod, respectiv când fapta nu este prevăzută de legea penală, când lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, precum și atunci când există autoritate de lucru judecat. În acest context, dispozițiile art. 21 din Codul de procedură penală din 1968 prevedeau, în mod expres, o soluție juridică în situația decesului oricăreia dintre părțile procesului penal (prin urmare și al inculpatului), arătând că acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale, introducându-se în cauză moștenitorii părții decedate. ...