Decizia CCR nr. 589/2020Punctul 14

14. Invocând Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018, în care instanța constituțională a stabilit că „pentru relevanța constituțională a principiului legalității, esențial este ca prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate, care să nu întrunească cerințele clarității, preciziei, previzibilității și ale accesibilității normei juridice, legiuitorul să fi adus atingere în final unor drepturi, libertăți sau principii de rang constituțional“, autorii sesizării deduc afectarea unui drept fundamental al statului, și anume dreptul de proprietate privată asupra bunurilor aflate în domeniul său privat. Astfel, întrucât cadrul normativ în vigoare [Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, Legea nr. 137/2002 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019] îi permite Guvernului să fructifice, în condițiile legii, atributul de dispoziție, parte a dreptului de proprietate, asupra participațiilor statului la companiile/societățile descrise în art. 1 al legii criticate, reglementarea interdicției de înstrăinare, în contradicție cu reglementările care stabilesc în mod expres parcurgerea procedurii de privatizare pentru unele companii/societăți cu capital de stat, constituie o evidentă afectare a dreptului de proprietate al statului asupra bunurilor aflate în patrimoniul său privat. „Fiind demonstrată astfel și afectarea unui drept fundamental, constatarea încălcării principiului legalității este deplină“, fapt pentru care autorii solicită să se constate neconstituționalitatea Legii privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică, în ansamblul său. ...