Decizia CCR nr. 592/2020Punctul 9

9. Rezultă că legea analizată suferă de deficiențe majore de ordin tehnic-juridic, afectând concepția de ansamblu, precum și logica interioară a acesteia și se constituie într-un precedent legislativ care poate duce la negarea normativismului ce caracterizează însăși actul de legiferare. De aceea, este necesar ca legiuitorul să evite amalgamarea nedorită a elementelor caracterizante ale declarațiilor politice cu cele ale legilor și să realizeze o diferențiere netă între acestea. Că dorința corpului legislativ este aceea să marcheze un anumit eveniment important din istoria poporului român este o chestiune de simbolistică națională, drept care poate face obiectul legii, pe când normativizarea unui fapt istoric indică faptul că există cel puțin o problemă de natură epistemologică ce privește actul de legiferare. Legiferarea trebuie realizată în forma și condițiile prescrise de Constituție, respectând dihotomia dintre legi și declarații politice. În consecință, astfel cum am arătat, legea în sens restrâns, și dreptul, în sens larg, nu pot deveni în sine o colecție de acte și fapte istorice, nefiind aceasta natura, rolul și menirea lor. ...