Decizia CCR nr. 635/2020Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă impun judecarea cererii de strămutare de către o instanță care se află în același loc, respectiv față de care se aplică în mod identic motivele de bănuială legitimă pe care s-a întemeiat cererea de strămutare. Dacă temeiurile de strămutare ar fi găsite întemeiate, dat fiind că ele se raportează la împrejurarea obiectivă a locului situării instanței, ar însemna că însăși instanța învestită cu soluționarea cererii de strămutare ar fi pusă în situația de a-și recunoaște, prin hotărârea de admitere a cererii, propria sa lipsă de imparțialitate obiectivă în soluționarea cererii cu care a fost învestită. Prin urmare, dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă interzic în mod efectiv accesul la o instanță care să ofere garanțiile de imparțialitate obiectivă. Art. 145 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituțional atâta vreme cât motivul particular de strămutare subzistă și cu privire la instanța competentă să soluționeze cererea de strămutare. ...