Decizia CCR nr. 617/2020Punctul 17

17. Instanța judecătorească apreciază că autorul excepției este nemulțumit și de modul de interpretare și aplicare de către organele judiciare în cauza în care a fost cercetat, a unor dispoziții legale, de drept substanțial sau de drept procesual, cum ar fi neaplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale, a normelor referitoare la extinderea urmăririi penale sau la schimbarea încadrării juridice a faptei, invocând, în final, nelegalitatea măsurilor disjungerii și declinării în cazul unor fapte. Eventualele greșeli de aplicare a legii nu pot constitui însă motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. În final, apreciază că disjungerea și declinarea de competență dispuse în speță nu înseamnă închiderea accesului la justiție, de vreme ce petentul are posibilitatea de a-și formula apărările și de a aduce criticile pe care le consideră potrivite față de măsurile procurorului, în cauza disjunsă, în care, de altfel, persoana are garantate atât posibilitatea formulării plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală, în eventualitatea dispunerii unei soluții de clasare, cât și pe aceea de a-și adresa apărările în fața unei instanțe, în cazul trimiterii în judecată. Ambele ipoteze presupun în mod esențial un acces efectiv la justiție în cauza în care este implicat. ...