Decizia CCR nr. 681/2020Punctul 8

8. În ceea ce privește dispozițiile art. 11 alin. (2) din legea suspusă controlului de constituționalitate, se susține că acestea intră în contradicție cu normele de competență ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (D.I.I.C.O.T.), deoarece, de lege lata, atunci când infracțiunile de mediu ce intră în scopul unui grup infracțional organizat se află în legătură cu infracțiuni de competența D.I.I.C.O.T., în condițiile art. 43 din Codul de procedură penală, competența de efectuare a urmăririi penale cu privire la toate aceste infracțiuni revine D.I.I.C.O.T., potrivit art. 11 alin. (1) pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, operând astfel o prorogare de competență în favoarea D.I.I.C.O.T. pentru infracțiuni care altfel nu ar fi în competența sa. Se arată că această soluție legislativă criticată va genera dificultăți în activitatea procurorilor, împiedicând îndeplinirea rolului constituțional al Ministerului Public, prevăzut la art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât, atunci când se investighează un concurs real de infracțiuni, dintre care unele sunt de competența D.I.I.C.O.T., iar altele de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Mediu, interesul bunei administrări a justiției în faza urmăririi penale impune cercetarea penală împreună a tuturor infracțiunilor aflate în concurs de către D.I.I.C.O.T. Se susține, totodată, că reglementarea supusă analizei este criticabilă și prin raportare la principiul previzibilității legii, întrucât, prin modul în care este formulată, permite interpretarea că investigarea cauzelor reunite se realizează de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Mediu, deși aceasta are competența de a realiza urmărirea penală exclusiv asupra infracțiunilor de mediu. ...