Decizia CCR nr. 744/2020Punctul 16

16. Curtea observă că, în Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 17, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, a reținut că „autoarea excepției se axează pe unele probleme rezultate din aplicarea dispozițiilor legale criticate, prin evidențierea unor situații particulare, prin natura lor, variabile, spre exemplu, numărul și categoriile de angajați în cadrul unei instituții/autorități publice, care, în opinia sa, pot genera diferențe în privința cuantumului sporurilor acordate aceleiași categorii de personal care își desfășoară activitatea în instituții diferite, în speță, judecătorii care își desfășoară activitatea în tribunale diferite“. Curtea a respins criticile astfel formulate, arătând că, la stabilirea nivelului veniturilor salariale, trebuie avute în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „Gestionarea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice se asigură de fiecare ordonator de credite“ , și ale art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia „Ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, (...) astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.“ (a se vedea Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 18). ...