Decizia CCR nr. 894/2020Punctul 12

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în ceea ce privește art. 1 din Legea nr. 238/2004, în susținerea admisibilității excepției, autorii excepției invocă, în prealabil, jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a statuat că dacă excepția de neconstituționalitate se referă la textele de lege interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, Curtea are competența de a se pronunța pe fondul excepției. Pe fondul excepției susțin că art. 1 din Legea petrolului nr. 238/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 25 din 29 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și ale art. 61 alin. (1) , ca urmare a faptului că se adăugă în mod nepermis la Legea nr. 238/2004. Se arată, astfel, că în considerentele Deciziei nr. 25 din 29 iunie 2015, la paragraful 36, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept menționează faptul că „gazele de șist nu intră în categoria gazelor naturale, astfel cum acestea sunt definite de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 238/2004 și de art. 100 pct. 48 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare“, însă la paragraful 37 reține că „gazele de șist se includ în categoria petrolului“, astfel cum acesta este definit de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 238/2004, ceea ce, în opinia autorilor excepției, nu este nici corect din punct de vedere tehnic și nici legal, pentru că se adaugă la lege. ...