Decizia CCR nr. 42/2021Punctul 38

38. Interpretarea instanței supreme criticată de către autorii excepției nu face posibilă aplicarea retroactivă a normelor criticate. În realitate, autorii excepției nu țin seama de diferența dintre, pe de o parte, norma de drept material care reglementează durata stagiului complet de cotizare și, pe de altă parte, norma care, neavând ea însăși caracter de normă de drept material, stabilește norma de drept material de care se va ține seama la recalcularea pensiilor prevăzută de Legea nr. 192/2015. În mod concret, norma de drept material este conținută în art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 care, în forma în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, stipula că durata stagiului complet de cotizare necesar pentru deschiderea drepturilor de pensie ale categoriei de pensionari din care fac parte autorii excepției era de 30 de ani. În schimb, norma conținută în art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, așa cum a fost interpretată de instanța supremă, și care prevede că recalcularea pensiilor se va realiza potrivit legii în vigoare la data recalculării pensiei, doar stabilește legea materială referitoare la durata stagiului complet de cotizare de care se va ține seama la recalculare. În mod concret, instanța supremă a stabilit că legea materială de care se va ține seama la recalculare este Legea nr. 263/2010, în forma acesteia în vigoare la data recalculării, respectiv 1 ianuarie 2016. Dispoziția relevantă din Legea nr. 263/2010 care este aplicabilă în cazul categoriei de pensionari din care fac parte și autorii excepției este conținută în art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. Cu alte cuvinte, în cazul autorilor excepției, efectul deciziei criticate a instanței supreme este acela că la recalcularea pensiilor se va ține seama de legea materială în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, care prevedea o durată de 30 de ani a stagiului complet de cotizare. ...