Decizia CCR nr. 199/2021Punctul 11

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la dispozițiile art. 24 alin. (4) și (10) din Legea nr. 182/2002, Curtea reține că, deși autorul excepției a invocat, în motivare, prevederile constituționale anterior menționate, toate argumentele aduse în susținerea neconstituționalității vizează, în realitate, dispozițiile art. 7 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 182/2002. Așadar, Curtea constată că autorul excepției nu a formulat veritabile critici de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) și (10) din Legea nr. 182/2002, pentru a putea fi reținută o critică minimă, în acest sens. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că, „chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992“. ...