Decizia CCR nr. 206/2021Punctul 16

16. În acest context, stabilind că introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei, legiuitorul a reglementat și efectele respingerii sau eventualei admiteri a cererii de strămutare. Astfel, Curtea a constatat că respingerea cererii de strămutare echivalează, în fapt, cu constatarea existenței imparțialității judecătorilor, suspiciunile de lipsă de imparțialitate neavând un suport real, iar formularea unei cereri de strămutare neputând crea premisele unei lipse de imparțialitate a instanței de la care se solicită strămutarea. Așadar, părțile sau partea vătămată se pot bucura de un proces echitabil inclusiv în fața instanței de la care se solicită strămutarea. În mod contrar, s-ar ajunge ca, prin introducerea unei cereri de strămutare, în mod formal, fără a exista vreo suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată, să se eludeze atât dispozițiile referitoare la recuzarea judecătorului (art. 67 și 68 din Codul de procedură penală), cât și cele referitoare la strămutarea cauzei. Așa fiind, Curtea nu a reținut critica potrivit căreia este încălcat dreptul la apărare prevăzut de prevederile art. 21 și 24 din Legea fundamentală prin judecarea cauzei de către instanța de la care a fost solicitată strămutarea, ca urmare a respingerii acesteia (Decizia nr. 545 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 4 decembrie 2017, paragraful 22). ...