Decizia CCR nr. 696/2021Punctul 20

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în raport cu motivele de neconstituționalitate formulate de autori, dispozițiile art. 538 alin. (1) , ale art. 539 alin. (2) și ale art. 541 alin. (2) din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 538 alin. (1) : „Persoana care a fost condamnată definitiv, indiferent dacă pedeapsa aplicată sau măsura educativă privativă de libertate a fost sau nu pusă în executare, are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite în cazul în care, în urma rejudecării cauzei, după anularea sau desființarea hotărârii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedește că s-a produs o eroare judiciară, s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.“; ...

– Art. 539 alin. (2) : „Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți sau a judecătorului de cameră preliminară, precum și prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanței de judecată învestită cu judecarea cauzei.“; ...

– Art. 541 alin. (2) : „Acțiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, precum și a ordonanței sau încheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciară, respectiv privarea nelegală de libertate.“ ... ...