Decizia CCR nr. 788/2021Punctul 8

8. În fine, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că, întrucât legea nu reglementează în mod clar și expres competența teritorială pentru situația raportului de contencios administrativ special, reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, iar această competență nu poate fi identificată nici în baza uzanțelor, atunci competența teritorială a instanței sesizate de beneficiarul, persoană juridică de drept public, nemulțumit de actul emis de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene, se va determina în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, iar acestea sunt cele cuprinse în teza întâi a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Sesizarea instanței de contencios administrativ în temeiul art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 nu este asemănătoare celei reglementate de teza a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât în acest din urmă caz instanța este sesizată de autoritatea publică, astfel cum este ea definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public), în vreme ce în ipoteza în care instanța de contencios administrativ este sesizată în temeiul art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, aceasta nu acționează în cadrul raportului juridic concret dedus judecății în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Prin urmare, acțiunile în contencios administrativ exercitate în temeiul art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 sunt soluționate de instanța de la sediul reclamantului în temeiul art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea art. 5 alin. (3) din Codul de procedură civilă. ...