Decizia CCR nr. 93/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală nu sunt clare și previzibile în raport cu dispozițiile art. 4 și 6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Se susține, astfel, că, în cauză, competența de soluționare a camerei preliminare revine Curții Militare de Apel. Face referire la dispozițiile art. 13 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și ale art. 4 alin. (2) lit. d) din Ordinul ministrului justiției nr. 1.643/C/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție, având în vedere calitatea de generali a unor inculpați din cauză, care, în opinia sa, era clară în momentul când s-a efectuat urmărirea penală, fără să fie lămurite împrejurări esențiale legate de această calitate. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „în cameră de consiliu“, aceasta a fost invocată în raport cu măsura dispusă de judecătorul de cameră preliminară de a nu i se comunica autorului excepției înregistrarea ședinței de judecată. În susținerea acestei excepții de neconstituționalitate, autorul a învederat faptul că procedura de cameră preliminară, fiind o fază premergătoare fazei de judecată, trebuie să fie înțeleasă din perspectiva exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și din perspectiva exigențelor de imparțialitate a instanței de judecată. Susține că, prin caracterul nepublic al acestei proceduri, se încalcă prevederile art. 21 din Constituție și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...