Decizia CCR nr. 129/2022Punctul 6

6. Tribunalul Brașov - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 prevedea condițiile ca persoana condamnată să fie stăruitoare în muncă, disciplinată și să dea dovezi temeinice de îndreptare, precum și faptul că se ținea seama și de antecedentele sale penale, pentru a putea fi liberată condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei închisorii. Astfel, potrivit prevederilor art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, pentru a putea fi liberată condiționat, persoana condamnată trebuia să execute cel puțin 2/3 din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășea 10 ani, trebuia să fie stăruitoare în muncă și să dea dovezi temeinice de îndreptare, la acordarea liberării condiționate ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Art. 59 alin. 2 din Codul penal din 1969 prevedea posibilitatea reducerii perioadei ce trebuia executată efectiv de către persoana condamnată, de la 2/3 la 1/2 din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, dacă aceasta prestează o muncă. Se arată că nici Codul penal din 1969, nici Codul penal în vigoare nu prevăd posibilitatea reducerii perioadei ce trebuie executată efectiv din pedeapsă de către persoana condamnată, de la 2/3 la 1/2 din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, dacă persoana în cauză nu prestează muncă, chiar dacă imposibilitatea prestării muncii este determinată de motive medicale, dar că nimic nu împiedică persoana condamnată, care consideră că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 589 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală să formuleze o cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii, în condițiile prevăzute la art. 592 și următoarele din Codul de procedură penală. ...