Decizia CCR nr. 111/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în notele scrise, că termenul reglementat de norma criticată, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, este neconstituțional, nelegal, netemeinic, deoarece, în speță, „timpul amânării curge de la data intrării în comisia de liberări condiționate a penitenciarului Iași“. Astfel, arată că a primit 11 luni de amânare, iar până în prezent a executat aproximativ 4-5 luni. Or, prin adunarea celor 4-5 luni cu cele 11 luni de amânare, se depășește termenul maxim de un an prevăzut de art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală. Totodată, arată că formulează „excepția de neconstituționalitate a termenului de amânare, care, în speță, curge de la data rămânerii definitive a hotărârii definitive la cererea unui procuror [...] care își face prezența în proces în afara legii instituției liberării condiționate.“ Potrivit încheierii de sesizare, autorul consideră că dispozițiile criticate intră în contradicție cu art. 16 din Constituție, în sensul că o persoană care alege să formuleze contestație împotriva hotărârii judecătorului de fond este discriminată/defavorizată în raport cu o persoană care nu formulează calea de atac, întrucât formularea contestației prelungește automat termenul de amânare pe toată perioada în care se judecă contestația. Susține că, potrivit art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală, termenul de amânare curge de la momentul rămânerii definitive a sentinței, iar nu de la momentul pronunțării soluției pe fondul cauzei. ...