Decizia CCR nr. 169/2022Punctul 14

14. Prin jurisprudența precitată, Curtea Constituțională a reținut că suspendarea exercitării dreptului de a conduce și reținerea permisului de conducere sunt distincte sub aspectul regimului juridic. Astfel, potrivit art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce reprezintă o sancțiune contravențională complementară, care se dispune pe timp limitat, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și care se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Reținerea permisului de conducere, în accepțiunea dată de art. 97 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, este o măsură tehnico-administrativă dispusă de polițistul rutier în cazurile expres prevăzute de actul normativ menționat. Potrivit art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, măsura reținerii permisului durează până la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori până la anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, având deci caracter temporar. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat și temporar permisul de conducere reprezintă o măsură menită să înlăture din circulația pe drumurile publice pe cel care ar prezenta un pericol public pentru ceilalți participanți la trafic (a se vedea Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Escoubet împotriva Belgiei, paragraful 33). Reținerea permisului de conducere apare, așadar, ca o măsură justificată și nu poate fi interpretată ca o încălcare a prezumției de nevinovăție, întrucât aceasta nu are semnificația stabilirii vinovăției unei persoane înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. ...