Decizia CCR nr. 221/2022Punctul 39

39. Totodată, Curtea a învederat că prin art. 56 alin. (4) din Legea nr. 101/2016 se stipulează faptul că persoana care a formulat cerere potrivit prevederilor acestui articol poate beneficia, la cerere, de facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, prevederile criticate trebuie interpretate și aplicate în coroborare și cu alte norme din dreptul comun al taxelor judiciare de timbru reprezentate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în măsura compatibilității acestora, spre exemplu, cu art. 31 alin. (1) din această ordonanță de urgență, care prevede că determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată. În același context, Curtea a subliniat că, potrivit jurisprudenței sale, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții (a se vedea Decizia nr. 231 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, paragraful 17). ...