Decizia CCR nr. 404/2022Punctul 40

40. În al doilea rând, textul criticat - art. I din lege, cu referire la introducerea art. 361 alin. (2) în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - prevede probele care se trimit odată cu formularul de plângere împotriva procesului-verbal de constatare și de aplicare a sancțiunii, făcând distincție între „înscrisurile de care contravenientul înțelege să se folosească“ și „dovezile de care petentul înțelege să se folosească“. Aplicând metoda de interpretare literală, Curtea observă că textul criticat instituie posibilitatea de a depune probe diferite în funcție de calitatea procesuală activă, după cum urmează: contravenientul poate depune numai înscrisuri, iar ceilalți petenți orice dovezi pe care le consideră necesare. Însă, aplicând metoda logică de interpretare a unei norme juridice, Curtea constată că legiuitorul a intenționat reglementarea unei proceduri scrise, care, de regulă, se desfășoară fără înfățișarea părților, ceea ce ar face imposibilă administrarea altor probe în afară de înscrisuri. Prin urmare, textul poate avea două soluții legislative distincte, ceea ce conduce la imposibilitatea aplicării lui în forma adusă prin legea criticată. ...