Decizia CCR nr. 420/2022Punctul 29

29. Curtea reține că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-au îndepărtat expres de la aplicare garanțiile procedurale ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (care au corespondent art. 21 din Constituție) în materia declarării ca indezirabili a unor străini, reținându-se că aceștia beneficiază doar de garanțiile specifice prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în caz de „expulzare“ (denumire generică folosită de Convenție, care în dreptul național corespunde măsurii declarării ca indezirabil și efectului acesteia - returnarea), pe lângă protecția ce li se oferă în special prin art. 3 și art. 8 coroborate cu art. 13 din Convenție, străinii beneficiază de garanțiile specifice prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7 (a se vedea Hotărârea din 20 iunie 2002, pronunțată în Cauza AlNashif împotriva Bulgariei, paragraful 133), garanții care nu se aplică decât străinilor ce locuiesc în mod legal pe teritoriul unui stat care a ratificat acest protocol [a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Lupșa împotriva României (paragrafele nr. 51, 52, 63 și 64), Hotărârea din 12 octombrie 2006, pronunțată în Cauza Kaya împotriva României (paragrafele nr. 24, 51 și 52), Hotărârea din 15 februarie 2011, pronunțată în Cauza Geleri împotriva României (paragrafele nr. 43 și 60), și Hotărârea din 15 octombrie 2020, pronunțată în Cauza Muhammad și Muhammad împotriva României (paragraful 115)]. ...