Decizia CCR nr. 443/2022Punctul 46

46. Cu titlu preliminar, având în vedere scopul legiferării, respectiv exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială, considerate a fi încasate nelegal în urma constatării unor prejudicii de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituții cu atribuții de control, Curtea reține că intenția legiuitorului a fost aceea de a renunța la recuperarea sumelor considerate prejudicii în bugetele ordonatorilor principali de credite, angajatori ai personalului exonerat. Această renunțare are impact bugetar, mai precis sub aspectul veniturilor bugetare, care urmează a fi diminuate proporțional cu sumele nerecuperate, măsură de natură să influențeze deficitul bugetar. Actul de clemență financiară nu poate avea însă impact asupra cheltuielilor bugetare viitoare, întrucât, prin ipoteză, legea vizează o cheltuială deja efectuată, care a grefat bugetele anterioare ale ordonatorilor de credite, respectiv bugetele alocate plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice. Așa fiind, Curtea reține că, prin însuși obiectul de reglementare - iertarea de la restituirea unor sume datorate autorităților și instituțiilor administrației publice ale căror bugete sunt prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale -, legea nu antamează noi cheltuieli bugetare, astfel că dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituție nu au incidență în cauză. Pentru acest motiv, nici jurisprudența Curții Constituționale referitoare la indicarea sursei de finanțare a cheltuielilor bugetare, invocată de autorul obiecției, nu poate fi reținută în cauză. ...