Decizia CCR nr. 529/2022Punctul 18

18. În ceea ce privește dispunerea unei „soluții arbitrare din partea procurorului“, Curtea reține că ordonanța de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 255/2013 este supusă căilor de atac prevăzute de Codul de procedură penală. Astfel, Curtea a constatat că art. 339 din Codul de procedură penală reglementează „plângerea împotriva actelor procurorului“, iar, potrivit alin. (1) al acestui articol, plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, în cazul soluțiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția. În ceea ce privește supunerea ordonanței de clasare controlului judecătoresc , Curtea a reținut că, potrivit art. 340 alin. (1) din același act normativ, „persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță“. Potrivit art. 341 alin. (1) din Codul de procedură penală, coroborat cu alin. (5) al aceluiași articol, plângerea se soluționează în camera de consiliu, cu participarea procurorului, a petentului și a intimaților, prin încheiere motivată, iar, potrivit alin. (5^1) al aceluiași articol, judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea, verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate (Decizia nr. 268 din 23 aprilie 2019, precitată, paragrafele 25-27). ...