Decizia CCR nr. 659/2022Punctul 6

6. Se susține că aceste aspecte demonstrează că dreptul de acces la justiție, recunoscut în această procedură atât de către legiuitor, cât și de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, devine un drept teoretic, iluzoriu, ineficace din pricina faptului că instanța nu are plenitudine de competență, adică nu poate analiza situația dedusă judecății sub toate aspectele de fapt și de drept și nu poate pronunța o soluție în consecință. Or, așa cum a precizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, dreptul de acces la justiție, componentă a dreptului la un proces echitabil, este unul efectiv doar în măsura în care instanța are o competență de plină jurisdicție pentru a-i permite să examineze cauza pe fond, atât asupra aspectelor de fapt, cât și asupra celor de drept. Or, în mod evident legea nu îi permite instanței să analizeze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. Aceasta poate constata doar insuficiența verificărilor, nu și netemeinicia rezoluției de clasare raportat la verificările deja efectuate și nu are posibilitatea a impune, în consecință, începerea cercetării disciplinare. ...