Decizia CCR nr. 12/2023Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că, în cauză, este vorba despre un titlu executoriu nerespectat din anul 2004 și până în prezent, situație care trebuie raportată și la practica Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1 la Convenție. Învederează faptul că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp, sens în care face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, concretizată prin Hotărârea din 28 iulie 1999, pronunțată în Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei, paragrafele 63 și 66, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 34, și Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40, jurisprudență prin care s-a statuat că este responsabilitatea fiecărui stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin. Susține, de asemenea, că întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Arată, astfel, că prin Hotărârea din 24 martie 2005, pronunțată în Cauza Șandor împotriva României, paragraful 24, și Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 41, s-a statuat că dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. ...