Decizia CCR nr. 95/2023Punctul 14

14. Referitor la lipsa de predictibilitate a aplicării normei legale, deficiență generată, în opinia autorului excepției, de sintagma „lasă să se creadă“, instanța judecătorească apreciază că textele criticate sunt predictibile, fiind atributul organelor judiciare să aplice în concret textele de lege. Relativ la sintagma „lasă să se creadă“, instanța judecătorească apreciază că legiuitorul a urmărit să sancționeze intenția făptuitorului de a cumpăra influența asupra funcționarului public, întrucât cel care cumpără pretinsa influență a unei alte persoane nu este victima inocentă a infracțiunii de înșelăciune, chiar dacă este indus în eroare cu privire la realitatea pretinsei influențe, ci este o persoană care intenționa să ofere bani pentru a determina, direct sau indirect, un funcționar public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, deci, în concret, să cumpere influență asupra funcționarului public. Cât privește susținerea că orice persoană poate deveni subiectul acestor infracțiuni, mai ales al infracțiunii de cumpărare de influență, instanța judecătorească arată că aceste critici nu vizează aspecte de constituționalitate, ci de drept penal special, în condițiile în care multe infracțiuni reglementate în partea specială a Codului penal nu au subiect activ circumstanțiat. ...