Decizia CCR nr. 133/2023Punctul 17

17. Distinct de considerentele anterior menționate, în raport cu criticile formulate, Curtea reține că nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce și să dovedească vătămarea pretinsă, în condițiile art. 282 din Codul de procedură penală. Curtea observă, de altfel, că autorul excepției solicită ca sancțiunea nulității absolute să intervină cu privire la orice incident referitor la asistarea de către apărător a suspectului sau a inculpatului, care relevă sau nu o încălcare a vreunei norme de procedură penală, fără nicio distincție, ceea ce ar echivala cu reglementarea unei prezumții absolute că încălcarea oricărei norme procedurale generează o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea sancțiunii nulității absolute, nu și prin aplicarea altor remedii procesuale. Or, o asemenea reglementare ar presupune că invocarea încălcării oricărei dispoziții legale ar atrage, per se, sancțiunea cea mai gravă - nulitatea absolută -, consecința într-un asemenea caz fiind îngreunarea desfășurării procedurilor penale, astfel că, având în vedere toate cele reținute anterior, Curtea urmează să respingă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. ...