Decizia CCR nr. 187/2023Punctul 4

4. De asemenea, o jurisprudență la fel de constantă a Curții Constituționale a explicitat noțiunea constituțională de „situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată“ prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituție, arătând că aceasta înseamnă că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței (a se vedea deciziile nr. 255/2005, nr. 761/2014, nr. 859/2015 sau nr. 361/2016). Detaliind, Curtea a precizat că o situație extraordinară:

– exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun; ...

– are un caracter obiectiv în sensul că existența ei nu depinde de voința Guvernului; ...

– are un caracter obiectiv și în sensul că nu a putut fi prevăzută în mod rezonabil; ...

– obligă Guvernul să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public. ...

Și Curtea a concluzionat, opinând că „inexistența sau neexplicarea urgenței reglementării situațiilor extraordinare [...] constituie în mod evident o barieră constituțională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanțe de urgență [...]. A decide altfel înseamnă a goli de conținut dispozițiile art. 115 din Constituție privind delegarea legislativă și a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgență acte normative cu putere de lege, oricând și - ținând seama de împrejurarea că prin ordonanță de urgență se poate reglementa și în materii care fac obiectul legilor organice - în orice domeniu“ (a se vedea deciziile nr. 258/2006 sau nr. 366/2014). ...