Decizia CCR nr. 184/2023Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză (de exemplu, prin Decizia nr. 467 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 28 septembrie 2021, sau Decizia nr. 716 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 20 ianuarie 2021). Astfel, Curtea a statuat că art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție nu îi impun legiuitorului obligații cu privire la tehnica de stabilire a sancțiunii contravenționale. În aplicarea „politicilor sale contravenționale“, în mod analog cu aplicarea politicilor penale, legiuitorul se bucură de o largă marjă de apreciere, ținând seama, printre altele, de multitudinea de situații și împrejurări, precum și de dinamica socială accentuată. Or, a arătat Curtea, soluția legislativă criticată nu ridică probleme din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituție. Într-adevăr, stă în puterea legiuitorului să stabilească, referitor la o faptă socială determinată, în speță primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, că remediul sancționator trebuie să fie unul fix și să retragă, în mod implicit, autorităților administrative cu rol în aplicarea contravențiilor dreptul de apreciere cu privire la cuantumul concret al amenzii care va fi aplicată. ...