Decizia CCR nr. 306/2023Punctul 9

9. Se face trimitere la expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și se arată că, anterior pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a Deciziei nr. 24 din 19 septembrie 2017, dispozițiile Codului penal în vigoare erau în acord cu prevederile Legii fundamentale, dar că, prin pronunțarea deciziei anterior menționate, ordinea constituțională a fost încălcată. Aceasta întrucât Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017 impune atât obligativitatea pronunțării soluției de condamnare pentru noua infracțiune, cât și revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, instituind astfel un regim sancționator mai sever decât cel prevăzut pentru persoanele în privința cărora este revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, referitor la care dispozițiile art. 96 alin. (4) din Codul penal prevăd că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, norma penală anterior menționată putând fi aplicată, așadar, doar în condițiile în care pentru noua infracțiune s-a pronunțat o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii. Se susține, totodată, că prin soluția pronunțată s-a creat pentru persoanele aflate în ipoteza normei juridice criticate un regim sancționator mai greu decât cel prevăzut pentru dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. ...