Decizia CCR nr. 335/2023Punctul 6

6. Invocându-se Decizia nr. 440 din 8 iulie 2014, paragrafele 57 și 68, Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018, paragraful 51, și Decizia nr. 295 din 18 mai 2022, paragrafele 135 și 138, se ajunge la concluzia că prevederile criticate încalcă art. 1 alin. (3) și (5) și art. 26 din Constituție, câtă vreme legiuitorul omite să reglementeze garanții privind respectarea dreptului la viață privată. Se menționează că, deși legiuitorul instituie în art. 9 din ordonanța de urgență dispoziții referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal și respectarea legislației aplicabile în acest domeniu, acest articol are un simplu caracter declarativ, fără efecte juridice, câtă vreme prevederile concrete legate de stocarea, prelucrarea, accesul și alte asemenea operațiuni cu privire la datele cu caracter personal sunt atribuite spre reglementare, în concret, la nivel infralegal. Or, lipsa de previzibilitate și claritate a noilor reglementări determină imposibilitatea identificării destinatarilor legii, precum și conformarea acestora cu privire la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în sarcina lor. Se mai arată că textele criticate nu respectă principiul proporționalității, nu oferă garanții cu privire la confidențialitatea datelor cu caracter personal și aduc atingere înseși esenței dreptului fundamental la viață intimă, familială și privată. ...