Decizia CCR nr. 377/2023Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invocă neconcordanțele normative din Codul rutier, în sensul că din examinarea comparativă a dispozițiilor mai sus menționate se constată o dublă contradicție legislativă, respectiv o dublă inechitate legislativă. Arată, astfel, că, dintre încălcările Codului rutier, cele mai grave sunt, firește, infracțiunile rutiere, iar contravențiile rutiere ar trebui diferențiate sub aspectul sancțiunilor aplicabile. Or, art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prevede aceeași sancțiune complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru depășirea limitei legale de viteză cu mai mult de 50 km/h, ca și art. 103 alin. (1) lit. c) din același act normativ, pentru situația când fapta conducătorului de autovehicul a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației rutiere. Pe de altă parte, apreciază că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile este neconstituțională și în raport cu dispozițiile art. 103 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care prevăd că se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere a săvârșit contravenții care cumulează 15 puncte de penalizare, context în care susține că la 14 puncte de penalizare ar trebui aplicată sancțiunea avertismentului. Cum prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat în cauză i-au fost aplicate 9 puncte de penalizare, autorul excepției susține că instanța de judecată ar trebui să facă aplicabilitatea art. 103 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și să înlocuiască sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile cu sancțiunea avertismentului. ...