Decizia CCR nr. 498/2023Paragraful 12

Astfel, pe de o parte, în situația contractelor de leasing financiar decizia privind menținerea lor se realizează exclusiv cu acordul expres al finanțatorului în termenul prevăzut de lege. Administratorul/Lichidatorul judiciar nu are posibilitatea de a opta în vreun fel pentru menținerea acestora, chiar dacă aceste contracte au fost executate în totalitate ori într-o măsură substanțială de către toate părțile implicate sau chiar dacă bunurile (spre exemplu: utilaje de producție etc.) ce fac obiectul contractului de leasing financiar ar putea fi esențiale pentru redresarea societății, având o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare, în cazul în care se optează pentru această variantă a procedurii insolvenței. Pe de altă parte, prin normele criticate sunt înlăturate condițiile care stau la baza existenței contractelor de leasing financiar, întrucât debitorul care este parte a unui contract de leasing financiar este lipsit de dreptul de a continua contractul în condițiile în care, deși și-a respectat toate obligațiile de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor, întâmpină refuzul finanțatorului de a menține contractul, fie în mod direct prin exprimarea opțiunii de denunțare, fie prin neexprimarea acordului expres pentru menținerea contractului. Într-o atare situație, debitorul este pus în imposibilitatea apărării drepturilor ce decurg din contractul de leasing financiar, fiind constrâns să accepte o consecință care nu corespunde cu realitatea executării obligațiilor sale contractuale. Opțiunea finanțatorului, care este convertită de legiuitor într-o condiție pur potestativă de continuare a contractului de leasing, menținerea contractului depinzând doar de voința societății de leasing, este de natură a afecta principiile care stau la baza încheierii contractelor, precum și principiile și scopul procedurilor de insolvență, textul criticat fiind insuficient pentru a da expresie cadrului legal incident în materie și deficitar din punctul de vedere al calității legii. Într-adevăr, finanțatorul are dreptul de dispoziție cu privire la bun, fiind proprietarul acestuia, însă decizia sa de a denunța contractul de leasing financiar nu poate fi una discreționară, independentă de existența unor motive care să îi justifice opțiunea, bazate pe criterii obiective și rezonabile.