Decizia CCR nr. 753/2023Punctul 21

21. Curtea constată că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, „Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor“. Potrivit art. 1 alin. (2) din lege, noțiunea de consumator în înțelesul acestei legi nu este una autonomă, ci ea este cea prevăzută în art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007 („consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale“) și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012 („Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale“). Prin urmare, consumator nu poate fi o persoană juridică, societate cu răspundere limitată constituită în temeiul Legii societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Or, în speță, Curtea constată că a fost încheiat un contract de credit între Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca și Societatea Grafitti Construct - S.R.L. din Brăila, la data de 12 martie 2008. În aceste condiții, Curtea reține că persoana juridică anterior menționată nu este un consumator în sensul Legii nr. 77/2016, ceea ce înseamnă că dispozițiile legale criticate nu sunt aplicabile în privința raportului juridic astfel convenit. ...