Decizia CCR nr. 61/2024Punctul 6

6. Arată că, în materie penală, principiul legalității incriminării, nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege, impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar acesta supunându-se sancțiunii penale. Susține că cele reținute de instanța de contencios constituțional în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 sunt aplicabile și în cazul dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu trimitere la art. 11 din Codul fiscal, în condițiile în care nu a fost stabilit un prag peste care intervine ilicitul penal în cazul unei retratări/reconsiderări fiscale. Dreptul penal trebuie să rămână întotdeauna o măsură la care se recurge în ultimă instanță. Prin urmare, legiuitorul trebuie să reglementeze care sunt situațiile în care alte măsuri decât cele de drept penal, de exemplu, regimuri de sancțiuni de natură administrativă sau civilă, nu ar putea asigura în mod suficient aplicarea politicii, respectiv când este necesar să se aplice dreptul penal. ...