Decizia CCR nr. 229/2024Punctul 15

15. În continuare, referitor la dispoziția legală criticată, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că, pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime, părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanator, vexator pentru magistrați ori pentru instanță (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 344 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 19 iunie 2012). Evident că, având în vedere modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată, instanța își poate forma o convingere și poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu rea-credință. Or, textul de lege criticat nu face altceva decât să legitimeze judecătorul care constată o astfel de situație să o și sancționeze (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 469 din 27 iunie 2017, precitată, paragraful 18). ...