Decizia CCR nr. 252/2024Punctul 58

58. Prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, Curtea a statuat că adoptarea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență motivat de contracararea unei măsuri de politică legislativă a Parlamentului încalcă art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1) din Constituție exclusiv în situația în care Parlamentul a adoptat legea, iar nu în situația în care, în Parlament, au fost înregistrate propuneri legislative care reglementează soluții legislative identice, similare sau distincte în același domeniu în care Guvernul decide să reglementeze prin ordonanță de urgență. Or, în cauză, Curtea constată că la momentul adoptării ordonanței de urgență criticate exista un cadru legislativ pentru desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European (Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 31 august 2012) și a celor locale (Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015), iar motivația adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2024 nu a fost aceea de a contracara soluțiile legislative cuprinse în aceste legi, ci de a facilita organizarea acestora la aceeași dată, în condiții optime. Întrucât Parlamentul nu a adoptat o lege a comasării alegerilor care să reglementeze situația organizării alegerilor pentru Parlamentul European și a celor locale la aceeași dată, nu se poate reține argumentul că prin adoptarea ordonanței de urgență criticate Guvernul a urmărit împiedicarea unei legi adoptate de Parlament să își producă efectele sau încălcarea atribuției de legiferare a Parlamentului. ...